Poezii despre Dragoste:

În dimineața asta dezbrăcată
Eu te-am ghicit, frumoasă, ca-n cafea -
Plecai grăbită, iar, din viața mea,
Așa cum ai plecat și altădată.

Ce taine zvâcnesc azi în mine !
Încap într-un-ntreg univers...
Trăiesc amintiri de neșters :
Se-adună la bal crinoline

spuneai să jertfesc o inimă
în asfinţit de iubire
să sărut lumina rănită
să-mi citesc destinul

Cu pleoape grele de frunzis
In somn padurea se cufunda;
Doar raza lunii mai inunda
Vreun mic si tainic luminis.

Firescul nu-i latura mea
Remarcabilǎ
Când stropul de mister,
Pierdut în damful

- A mai rămas pe undeva vreo barcă
Nescufundată de furtuni și vânt
Când lumea asta se întoarce parcă
Cu fundu-n sus și capul în pământ?

Frunze de cuvinte nearse de geruri
se zbat în priviri lipind gând de gând,
îmi vorbeşti deodată cu tristeţi de ceruri
şi ochii stelelor mai reci ca nicicând.

Aud cum creşte
În tǎcere
Pǎrul ei blond
Triunghiular

Ştii, noaptea, când aripile oarbe cresc,
poetul stă la picioarele fecioarelor din vis;
nu-s ingeri în ceruri, doar în somnul pământesc
cineva dansează cu cerul deschis.

- Noi ne-am găsit și simplu, ca-n Verona,
Ne-am logodit cu versuri de amor,
N-am bănuit că plânge Antigona
Și lacrimile cad în la major.