Poezii despre Dragoste:

Tu, mamă, parcă n-ai fi fost născută
Sculptată parcă-ai fi din suferinţi
Şi fericirea ţi-e demult pierdută
Pe lungul drum, de grele umilinţi

- Ne-au acuzat religiile lumii
De fanatism erotic însă noi
Am râs, iubite, şi-am recurs la alte
Magii. Pe un trifoi cu patru foi

Culege-mi chipul,din roua rece-a dimineții
Atinge-mi inima,căci stă-n puterea ta a mă iubi
Culege-mă cu mâna-ți tandră,dă-mi bucuria vieții
Redă-mi încrederea de sine,și pofta de-a trăi

Alunecam pe ape cu gondola
Era întâia oră-a dimineții,
Eram în primăvara vieții
Arcușul mângâia viola.

Admir acum tabloul toamnei tale,
O strălucire ești în fondul arămiu,
Te-ai stins ușor cu-a florilor petale
Si-ai renăscut în dansul frunzelor, târziu.

Un gol răsturnat
într-un ochi de sticlă
prelins pe-un picior
de damă de pică

CÂND MERGI IUBITO,LA CULCARE

Când mergi iubito,seara la culcare
Ascultă te rog,cântul unei inimi

În liniște de seară,pe umerele-i goale
Băiatul își așează,tâmplele-i gânditoare
Și pielea ei,o patură catifelată
Ca o mantie vastă,trupul îi îmbracă

Ești doar al meu, chiar dacă uneori
Parcă nu ești cu mine, ci-ntre sori,
Pândind, timid, să mai răsară-o stea
Pe cer sau poate-n ochii de mărgea

SONET PENTRU UN VIS

I-aș cere nopții să mai stea cu mine,
Și cât e noaptea visul să dureze,