Poezii despre Dragoste:

In focul iubirii de cântec și viață
Au ars ne-mpacatele inimi,
Ca torțe ghidând drumul plin de speranță
Spre calea dreaptă-a luminii.

Oameni buni - o mare tragedie s-a-ntâmplat-
Tineri, într-un club de noapte se distrau
Dornici de distracţii, tinerii dansau
Mai apoi în ţipăt, mulţi au decedat?

Liniștea

Nu știu dacă liniștea
ce-o simțeam

Scrisoarea unui melancolic

E iarași toamnă, frunzele parcă valsează
Auzi tu oare vântul, cum oftează?...

Ai fost a mea,și-al tău am fost,tu știi
Nu m-așteptam,c-atât de rău o să mă doară
Este o pierdere,ce-aproape mă omoară
Să știu că tu de drept,doar lui îi aparții

Nu se aud ca altădată,păsărele
Și cântul lor e acum mut
E vântul dur,și frunzele-au căzut
În luptă,mult mai grea ca ele!

De plouă ori ninge, în mine nu-i iarnă,
Vuiește pământul a lacrimi de dor,
Se zbate pădurea în noi și răstoarnă
Mormane de frunze, pe-un gând călător.

Crescuse într-o vreme când, în țară,
trufașii seniori voiau putere
și căutau, averea princiară,
s-o crească-n grabă, semănând durere

Se-nchide-n mine-un univers
Cu ale sale valuri
Si-n jocul lor mă răscolesc
Trecute idealuri.

dac-aș putea să te îmbrac în alge
și să descalț furtuna de plăceri
am eșua pe-o insulă pustie
iar pescărușii ne-ar privi stingheri