Poezii despre Dragoste:

E prea târziu…copacii mă cerşesc la colţ de stradă,
Sunt lorzi fără averi, tu nu ai cum să-i crezi,
Eu le-am simţit doar umbra lăsată ȋn zăpadă,
Desculţă ȋndoială-n pantofi cu tocuri verzi,

A nins cu friguri peste sânii mei,
Ȋn noaptea asta trec cea mai frumoasă iarnă,
Săruturile moi lovesc ȋn ei,
Când se desprind de gura ta să mi te cearnă,

Să deschidem din nou iubirii o poartă,
Chiar dacă e cheia prea ruginită
S-o facem țăndări, forțând altă soartă,
Să frângem tristetea in noi impietrită.

Mă zbat,în dorul crunt al tău femeie
Mă vezi,și pare să nu-ți pese
Ești oare-a lumii dumnezeie
Ce face-abuz,de ale sale trese?

Nu pot coexista în mine două elemente atât de diferite,
sunt aer cel mai adesea, şi totuşi, mi-e sângele metal topit
când mă atingi/LilianaTrif

Tandrețe câmp de bătaie
ești Oceanul Înghețat
însă iată-un foc de paie
poate este mai bărbat

Noaptea asta am să mor
sinucidere prin înflorire
fir-aș Doamne bun actor
să joc moartea în neștire

Planul planurilor tale de viitor
și planul planurilor mele de trecut,
ce-o dungă de prezent formau la început,
se pare c-au pățit ceva sfâșietor:

De zâmbetul ei de copil
Băiete,te-ai indragostit
Și-a reușit tiptil,tiptil
Pe tine de te-a-mbrobodit

Sufletul meu s-a împărțit în două
Când ai plecat, târziu, pe drum de seară,
O parte-ai luat-o pe calea ta cea nouă,
O alta mai continuă să doară.