Poezii despre Dragoste:

Mi-e dor de mine

Vânat de gânduri mă învârt în cerc
Străpuns de sentimente care dor,

Tăceri,
S-au risipit spre nicăieri
Si magica lumină albastră,
Ce mângâia iubirea noastră,

- Pe cer apare-un colț de semilună,
E noaptea grea, de ciocolată brună
Și inima-mi alergă de nebună
Când adormim pe iarbă împreună.

Mi-e dor să te sărut,
Iubito,
Cum o fǎceam
Când eram tineri

Sculptorul de cuvinte

Și îngerii în rai s-au răzvrătit
Când încolțea în versul tău femeia,

Mi-am uitat, de dimineață,doru'-ntr-un cântec...
Am scăldat obrajii grădinii-n lacrimile
Florilor de lămâiță, ca-ntr-un descântec.
În raze de soare mi-am încins patimile

În liniştea nopţii se fabrică visuri
Şoptindu-mi sălbatic să te regăsesc.
Pornesc în neant, străbat necuprinsuri,
prin pulberi de stele în van hoinăresc.

Mi-e dor să-ţi scriu din nou poeme
Pe frunze-aduse-n zbor de vânt,
Să-ţi spun în şoaptă sau să-ţi cânt
De timp, de dor, de noi, de vreme.

Ca muzica lui Mozart esti de visatoare.
Cand te vad sau te visez ma umplu de candoare
Ca o floare ce se deschide dimineata in zori
Inaintea altor flori.

- Azi am să plec, nu știu pe care mare,
Voi naviga cu soarele-n babord
Să te găsesc, sirenă răpitoare,
Că oscilăm de-o vreme în acord.