Poezii despre Dragoste:

și crezi că-mi pasă
dacă inorogul
îmi bate cu picioarele în poartă
și luna își ascunde fața

E-o cărăruie mică într-un singur sens,
Suișuri, coborâșuri de toate-am întâlnit,
Răscruci de drumuri care purtau nedefinit
A vieții mele soartă-n vastul univers.

Să fim iar amândoi

Te văd in orice floare,
Si-n albul unui Crin.

Noaptea se lasã
și cerul negru,
de foc
se aprinde.

Nebunie

Îmi arde inima în piept
Precum un soare-n primăvară

- Mi-ar fi plăcut să pot zbura spre tine
În fiecare zi când mă trezesc,
Să nu mai las privirile haine
Să murdărească tot ce prețuiesc.

E toamnã pentru prima oarã,
și pozele noastre,
ca niște frunze moarte,
pe pãmȃntul uscat,

E frig în lume, iubite !
E frig în grădină și-n noi...
Cu buzele ei pârjolite
Toamna ne sărută și-apoi

luna îmi sărută obrajii
cu buzele colorate negru abanos
ca ramurile salciei pletoase
când alintă talpa vântului

Adancu-ntunecos al unei mări
Ce-ascunde în străfundul ei ,
Plecate odat’ spre alte zări,
Corăbii cântate-n epopei,