Poezii despre Dragoste:

Deşi aş vrea să văd, doi ochi sunt prea puţini
Şi nepătrunsul tainei e zid de neputinţă,
Căci ce-i ascuns privirii sunt magice lumini
Iar ce-i de neputut se-ntoarce în dorinţă.

Luna lui Mai

Întregul univers e vis şi armonie,
Cu suflu tineresc ce dăruie lumină,

aşteaptă trenuri
spre nord spre sud spre nicăieri
sunt doar o gară rece
tristă şi pustie

- Aş vrea să pun un strop de atropină
În ochii soarelui ce-abia mijeşte,
Pupilele scăldate în lumină
Să poată străluci împărăteşte,

Pentru că-ți idolatrizam surâsul
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
Prea izbutea s-alunge norii!)

Să-ţi fiu altar nu moarte
am scos din geruri frigul,
m-am învelit cu vise
din lacrimi reci de toamnă,

- A mai rămas un strop de primăvară
Şi nu mai ştiu cum să-l împart la doi,
Că anotimpul ăsta-i ca o gară,
Ajunge-un tren şi pleacă înapoi

Lăstarul vremii ţipă sub sabia luminii,
Geru-şi rupe şira pe sârmă la uscat,
Forcepsul extrage din pântecul genunii
Un lac de întuneric cu gust de cer sărat.

Tu steluţă, soră bună…

Tu steluţă, soră bună
Dă-mi o rază din cunună,

- În noaptea asta liniştea coboară
În aşternutul cald cu flori de mai,
Prin somn întind aripa, într-o doară,
Să te acopăr şi să-ţi spun mai stai,