Poezii despre Dragoste:

Doi porumbei îndrăgostiți,
Se bucurau de viață.
Erau voioși și fericiți,
Iubindu-se, de dimineață.

- Din câte primăveri am cunoscut
În viaţa mea rotundă şi stufoasă
Niciuna nu m-a alintat argut
Ca tine, caldă, dar şi furtunoasă.

Mi-e sufletul un cuib al fericirii,
de zbuciumul luminii adăpat.
E un ocnaș ce-n mina nemuririi
tunel spre-a ta iubire a săpat.

CINE EŞTI TU STRĂINE?

Cine eşti tu străine? M-a-ntrebat
Privindu-mă cu ochi de căprioară.

- Hai să postim, iubito, că nu-i bine
Să ne-mfruptăm din cele pământești,
În Eden aș petrece doar cu tine
Postul acesta, știu că îți dorești

- Se lasă noaptea pe poteca-ngustă
Și îngerii se-așează la taifas,
Timidă luna iese doar în fustă,
Eu te visez, dar parcă-s în impas

- Mi-ar place să-ți descos ușor conturul
Și formele subțiri să-ți dezvelesc,
Să caut fructe coapte trăgând șnurul
Cupelor roșii ce le-adăpostesc.

Răstimpul ăsta mut
ce curge-n ape,
ca pe-o icoană
aburind sub feșnic,

Poarta părea deschisă prostimii
iar eu
deja condamnat,
în labirintul disperării

- Te-aș prinde seara când treci pe cărare
Cu fustă albă și sanda cu toc,
Te-aș așeza, așa, la întâmplare
Prin flori de mai să te iubesc cu foc.