Poezii despre Dragoste:

Poarta părea deschisă prostimii
iar eu
deja condamnat,
în labirintul disperării

- Te-aș prinde seara când treci pe cărare
Cu fustă albă și sanda cu toc,
Te-aș așeza, așa, la întâmplare
Prin flori de mai să te iubesc cu foc.

Pe unde ți-ai rătăcit inima?
Ai pierdut-o undeva,
între zi și noapte,
între lacrimi uscate și zâmbete necoapte?

Sta pe nisipul mării sumbră și tăcută cu ochii plecați, obosiți.
Avea un aer rătăcit, nu se ferea să ascundă un suflet chinuit,
Visa la o dragoste imposibilă. Apa îi înghițise marea pasiune.
O linișteau glasul furtunii dezlănțuite și valurile sinistre înspumate.

- Azi te-am visat cu flori de liliac
Prinse în părul negru, alergai
Pe strada cu magnolii unde stai
Ca o zeiţă greacă din alt veac.

- Castanii râd şi se transformă-n floare
Aleile sunt pline de copii
Cu părul blond, parcă sunt rupţi din soare,
E primăvară iarăşi... Tu nu ştii

Atâtea gări ne-au împărțit destinul,
pe lungi peroane rupte-n buzunare,
sub tălpile de șine a plâns chinul,
tot șchiopătând prin colbul ars în soare.

Dor...

O vară, o floare și un vis,
Un dor tăcut, un dor nestins.

- Plouă în zori, e soare la amiază,
Spre seară ceru-i mohorât din nou,
Natura crudă parcă delirează,
Ziua-n palton şi noaptea în tricou,

Pe sub flori de cais
lun-aprinde jăratic,
tu ți-apleci fruntea grea
dezvelind primăveri,