Poezii despre Dragoste:

astăzi răsăritul are obloanele istovite
şi nu-i mai ajunge lumina
să-mi scuture dorul din ochi.

Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Tremur și privesc în gol,
Greșelile din trecut mă omoară,
În teatrul vieții am cel mai inutil rol.....

desculț prin viață
sufletul ca țintă piept unu
desculț prin moarte

Dacă plec, oare ce las în urmă?
În sufletul tău o mică furtună.......
Dacă rămân, o să fie mult mai rău,
Eu sunt al nimănui, el este al tău.........

Sângele regelui, din trup i se scurge,
Prințesa lui îi stă la cap și-l plânge,
Sufletul regelui mort în iad ajunge,
Soarta râde când suflete distruge......

Mi-am dorit să sap și am săpat în bezne
Unde se-aprind și ard albastre lumânări;
Imperiale voci mă mângâie pe glezne,
Aici mă oglindesc în infinite zări.

Presimt dumnezeirea o cupă cu măslini,
Și brațe tremurânde ca alge plutitoare;
Îmi trec fiori sub pleoape, sunt muguri opalini
Și buzele-mi sunt coapte, cireșe dulci-amare.

Ca un cuțit de cristal moartea cu ochii-n pământ, cu fluturi negri în palme șoptește:
- Copil nebun, tu, zadarnic te plimbi cu crucea pe umăr, de colo încoa, de colo colo, du-te-vino, eu am murit de ieri de dragul tău.
Se privește moartea în oglinda de apă și o lacrimă albă-lucie, transparentă din ochiul brunet îi lunecă și tace.

Se îneacă îngeri în lacrimile mele,
Sufletu-mi râde de durere-n zilele negre,
Ultima speranță-mi rătăcește printre stele,
Inima la singurătate începe să adere......

Nu credeam că lipsa ta o să mă pună la pământ,
Ultimul sărut mi-a deschis drumul către mormânt,
Nu știam că pentru tine iubirea-i doar un cuvânt,
Ști că fără tine nu-mi găsesc locul pe acest pământ........