Poezii despre Dragoste:

“Credința este, până la urmă, puterea de a iubi.”

- Şi ninge iar, de parcă s-ar întoarce
Gerar cu herghelii de cai sălbatici,

Soarele se-nvârte-n loc
Piatră de hotar
Când mai cade câte-o stea
Sufletul mi-e amar.

Umbre

La geamul tău
De stele presărat,

- Duminica se scurge la-ntâmplare,
E cerul cenușiu și se zbat norii,
Pe stradă parcă-s triști și trecătorii,
Pe mine însă lipsa ta mă doare

- La ceas de seară să te-ncalți cu tocuri,
Să-ți pui pe șolduri minijupa verde,
Un decolteu ameţitor, pe-alocuri
Să lași lumina lunii să-l dezmierde

A răsărit un zâmbet
Dar lacrimile toate
Pe loc l-au luat la rost
Zicându-i nu se poate

Lângă iaz pe piatra morii
Stă-ntinsă parcă la soare
Să-şi usuce al său chin
O stea în formă de floare.

- Iubirea mea tulburător de vie
Povestea mea şi-a ta cine-o va scrie?
Ne vor închide visul într-o carte
Să-l ducă peste veacuri mai departe?

O, tu, fiinţă eternă
Ce te regăsesc în mine mereu
Nu mi-ar trebui nici măcar o lanternă
Căci eşti, pe-ntuneric, te văd din antreu...

Printre nouri și fantasme
Se deșiră-un vis păgân
Nu-s povești și nu sunt basme
E un vis de om nebun.