Poezii despre Dragoste:

Cum nu știi care-i întrebarea zilei Păi
unde-s poemele politice de altădată
Măi să fie pui de țăran cu pretenții de
boier sadea Oare într-adevăr lupta de

Se-ntâmplă în mine cum se-ntâmplă şi-n voi
Pomeţii răpuşi ai iubirii din noi ,
Să doară.
Să doară aşa cum doar moartea te doare

Prin oceanul cu petale
Lacrimile mele înoată
Şi-n parfumul de migdale
Te zăresc, frumoasă fată!

- Fă-mă a ta, pădure, mai naște-mă o dată,
Așează-ți prima rouă pe umerii mei verzi,
Să-mi înflorească tâmpla sub bolta fermecată
Și-apoi să vii, iubite, în mine să te pierzi.

Pasindu-mi in Infern, am simtit cum s-a cutremurat,

Intreaga-mi fiinta, intregu-mi palat.

Dacă vor plânge norii
Să plângi şi tu cu ei,
Căci puri îţi vor fi ochii,
Ca florile de tei

- Aș vrea să-ți fiu povestea de pe urmă,
S-o povestești în nopți când gerul mușcă
Și eu ascuns în taine, câte-o dușcă
Din elixir să trag și-apoi pe burmă

Îmi place când te joci cu mine,
Când m-atingi, mă tutucesc.
Copilul cel ascuns din mine
Simte-ntruna te iubesc!

Cântă vântul la pian,
Clape în umbră de stea.
Prin acorduri mă usuc
De prea multă vreme rea.

mă recunosc
după felul în care îmi străbați carnea ca un curent puternic
stau îngenunchiată
în mijlocul oceanului de nisip