Poezii despre Dragoste:

Noaptea strânsă între stele
Vrea să scape,
Şi-o lună nefericită
Vrea să crape.

Ca o zăpadă însângerată
ești tu dragoste!
mătase și volbură
cerșind pe sub lut

- Și dac-aș știi că te alintă luna
În nopțile când bate ceasul rece,
Aș declanșa pe mapamond furtuna,
Iar supărarea sigur nu mi-ar trece

Ce pajiște e-a vieții ogrăjoară,
ce apropieri sunt astăzi lângă noi!
Speranța e-adierea ce-nconjoară
un ochi dormind, fixat într-un altoi.

A răsărit o stea
Pe cerul purpuriu,
Aş da o zi din viaţă
Şi lângă ea să fiu.

- Începe iar o săptămână nouă
Cu fulgi de nea rătăcitori pe străzi,
La prânz e cald, pe-alocuri parcă plouă,
Și-nmuguresc speranțe prin ogrăzi.

Pas în doi

Printre copacii desfrunziţi
Şi peste roua udă,

Eşti trup clădit din şoapte şi săruturi,
De clipe de amor atât de-nfiorat,
În care am trăit eterne şi divine ore,
Şi ne-am pierdut în stele pe-noptat.

am fost mereu fidelă
unei amintiri
unui grăunte de nisip
pe care l-ai uitat pe plaja tâmplei mele

- Privesc pe geam cum ninge într-o doară,
Se-aștern pe umeri straturi de omăt
Și în zadar, un semn de primăvară
Aștept nerăbdător că până hăt