Poezii despre Dragoste:

Era atât de vie noaptea ,când ningea cu petale
Prin scârţâit de umbre treceau ades vii nori,
Doar flacăra iubirii ce mai ardea sublimă
Prin geana prinsă-n vântul eternelor cântări.

Si voi, ce veti trai dupa, am sa va leg de-o ruga
Sa nu ajungeti sluga-n iubire, calea e lunga
Si plina de fantasme si la colturi rupta.

Dragoste este
Atunci când primești un lucru fără să fi făcut nimic pentru a-l merita
Iar acel lucru ți se potrivește
Imens

Nu te cunosc

Te-am prins de mână,
Ce folos!

Cine eşti, străine? Ce-ai venit să ştergi ?
Gândurile mele, amintirea lui,
Celui pentru care viscolul de-afară
Mă mai poartă încă peste mări hai-hui?

Era pe vremea cînd, iubind singurătatea,
mă dedicasem cultului propriei personalităţi,
nestînjenind însă pe nimeni.

Vino mai aproape,vino lângă mine,
Ochii tăi să stingă durerea din vine,
Să-ţi simt răsuflarea peste trupul meu,
Să îmi dai iubirea,să mă scapi de greu.

Ți-atârnă stelele de sâni
buricul fulgeră cu miere
iubita mea eu mă închin
te mângâi dulce cu putere

vreau să-ţi simt pulsul
atunci voi reuşi să te înţeleg

să călătorim împreună pe mările senine ale ochilor tăi

- Agonică noaptea se-ntinde trândav
Pe pătura ta și miroase a ploaie,
Ceasornicul bate minutul concav,
Ce lume pestriță-n această odaie...