Cine eşti, străine? Ce-ai venit să ştergi ?
Gândurile mele, amintirea lui,
Celui pentru care viscolul de-afară
Mă mai poartă încă peste mări hai-hui?
Cine eşti străine? Ăste rupte crengi
Pomul tot din mine, ramurile toate,
Sunt bolnave toate de amar albastru
De nepuse mese, de singurătate
Cine eşti, străine? Şi-unde vrei să mergi?
Unde crezi c-adapă dorul , neputinţa,
Sau topita tundră din ăst lăstăriş ?
Cine-ţi este ţara? Care ţi-e credinţa ?
Cine eşti străine? unde vrei s-alergi?
Unde vrei cu tine să mă iei pe culme?
Unde crezi că poate lumânarea mea
Să mai lumineze, să mai ardă-n lume ?
Cine eşti străine? Cum poţi să-nţelegi?
Nu mai creşte iarbă în cetăţi sub brazde
Nu mai iese seara luna de sub nori
Nu mai suntem oaspeţi, nu mai suntem gazde
Cine eşti, străine, ce-ai venit să ştergi?
Ce-ai venit să tulburi? Ce-ai venit să-mi spui?
Nu-s decât un ţipat, scris pe colţ de inimi
Cât un ceas de patimi, agăţat în cui
Cine eşti , străine? Ce-ai venit să-mi spui?
vezi mai multe poezii de: Camelia florescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: