Doi copii celești

Autor:Nițu Cristina


Adăugat de: Kitty

luni, 21 noiembrie 2022

Când sufletul meu e trist
De al tău surd dor,
Fuge in codru
Și ia chip de năluci.

Se leagănă ca un măcăleandru
Pe o creangă de cireș:
Zbucium plăpând.

Alunecă încet precum un strop de rouă
Pe mătasea fină a păianjenului:
Timp dogoritor.

Și se înfioară asemenea căprioarei
Pierdută în codru:
Suav mister.

Gâzele plutesc
În aerul mlădios tomnatic
Fremătamând a amintiri...


Degetele tale se pierdeau
Printre șuvițele-mi de aur,
Iar eu îți trasam
Noi orizonturi pe harta cafenie;
Trăiam o dulce reverie.

Mă trageai spre tine, tot mai aproape
Degetele tale de chitarist erau aparte
Inima-mi dansa nebună de fericire
Și sufletu-mi se odihnea la al tău piept.

Tu rămâi unul dintre cele mai frumoase vise ale mele
Când adorm în a ta îmbrățișare
Și sărutul tău de binecuvântare
Închide în temniță a mea întristare.

Asa că nu voi fi tristă
Căci noi ne-am iubit frumos
Ca doi copii celești:
Eu din rază de lună,
Tu din pâlc de soare.


vezi mai multe poezii de: Kitty


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.