doar foamea mi-a rămas

Autor:paparuz


Adăugat de: paparuz

miercuri, 02 septembrie 2015

foamea aceasta salbatică
care îşi poartă blazonul
pe flamuri aurii
mă invadează
ca un şobolan nebun
îmi muşcă din suflet
râcâie disperat
urcă
urcă
urcă
mănânc pământ
mănânc lună
lanuri întregi de maci
câmpii de cânepă
îmi devorez amintirile
degetele care te-au răstignit
inima
inutil te ning
cu fluturi
prumbei albi
fulgi de îngeri smintiţi
cerşind îndurare
foamea de tine
e clopotul surd
ce-mi bate-n piroane
toate cerurile

ucide-mă
să te retrăiesc


vezi mai multe poezii de: paparuz


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

buna seara, multumesc!
paparuz (autor)
miercuri, 02 septembrie 2015



crescendo intens de frumos, alăturări de cuvinte aşa cum îmi plac, idee, conţinut, formă... foarte mişto!
adina coltea
miercuri, 02 septembrie 2015



superbe versuri; fără doar şi poate ca au iesit din inima.
viorica
miercuri, 02 septembrie 2015



La fiecare vizita pe pagina ta, gasesc versuri scrise frumoase scrise su sufletul.
gabriela
miercuri, 02 septembrie 2015