acolo unde am vrut să ajung
şi nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbuşesc pe genunchi
şi-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul
nu-i bai
printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centrul universului
va trece prin mine
Dacă ai pune globulele roşii din sânge unele peste altele, ai crea un turn înalt de 50.000 km. Jumătate din aceste celule se schimbă în fiecare săptămână, iar 15 milioane de globule roşii mor în fiecare secundă.
Citate şi Maxime:
Moartea nu este decât trecerea noastră de la timp la eternitate. William Penn
vezi mai multe poezii de: teodor dume
Detalii poezie:
Distribuie pe: