Poezii despre Diverse:

Îmi par un țăran,
trag plugul prin piatră,
sub vremea curbată,
nu Calul Troian.

Mai stau! Nu mult! Doar cât clipeşte steaua
Peste argintul lunii prins în rouă,
Sau cât pumnalul de lumini când plouă,
Ori fulg pe mâna ce-o mângâie neaua.

Nu-mi sunt destul! Şi poate că nici ţie
Nu ţi-am dat tot! Ori, poate că nu ştii,
Zăbrelele acestei colivii
Au fost doar semnul meu de apă vie.

Ei toţi sunt Eu şi moartea lor e'n mine,
Ca un copac cu frunze'ncremenit
Un turn vetust, cu mâinele'n ruine,
Ori zori cerşind, un ultim răsărit.

Trăiesc? Sau doar închipuire-i
Tot ceea ce mă înconjoară?
Nimic n-ar trebui să doară,
Nici alb, nici negrul din privire!

Tu poţi … eu nu ştiu ...noi dorim …
Frânturi de gânduri, nerăbdare …
Nepotrivirea, ştii cât doare?
Nu poţi iubi “ad interim”!

Papirus, pergamente, percepte zise “sfinte”
De-a valma adunate în nesfârşite pagini
S-au dovedit în vreme tăgăduite margini,
O simplă-nşiruire de nefireşti cuvinte.

Să mergi aşa, ţinându-te de mână
Atât amar de timp, pe drumul greu …
Nu! Nu a fost la fel, senin mereu,
Dar n-am lăsat ca răul să rămână.

Adoarme haita-n noapte, toropită
De-atâta îmbuibare. Fără vise
Îşi mestecă odihna în promise
Altare dintr-o viaţă împlinită.

Adoarme fiecare'n clipa
În care gândurile'ncearcă
Din greu, trudite, să se'ntoarcă
În matcă, risipind risipa