Poezii despre Diverse:

În fiecare răul creşte
Ca un altoi de silnicie,
Vădită samavolnicie,
Rănit, Pământul nu răzbeşte

Stâncă, piatră-apoi ţărână,
Fir bicisnic de nisip,
Fără năzuinţă chip
Şi soartă de anasână.

Smulgeţi câte o fărâmă
Fără teamă sau regrete!
Răutatea să vă'mbete
Unduirile de râmă!

Mai am să-ţi spun ceva, aşa cum scrisa
De'nţelepciunea muzelor ne leagă
Menindu-ne să'nsămânţăm obleagă
Cu har de suflet peste veche clisa,

La vremea ta, erai sătul de toate,
Şi ca milog, sfârşitul vreai să vie,
Nimic era-nvelit în veselie,
Versetul, apanaj şi cotitate.

Granitul, bronz, oceane, a lumii măreţie
Privite's toate'n vreme de-al Morţii ochi deschis;
La fel şi frumuseţea, îşi pierde din dichis
Trecând, urmându-şi veacul, ca tot ce-a fost să fie.

O luptă nesfârşită dă inima cu globii
Izbânda cuceririi ei, iar şi iar o'mpart,
Splendoarea multiubitei, acest război deşart,
Ar vrea, să o tranşeze, exclusivist, neghiobii.

A mea, a ta ... de netrăit tristeţe!
Cum altfel e s-o afli răzleţită
Iubirea care macină, irită,
În loc să te alinte şi răsfeţe?

La fel rămas-a frumuseţea-n vânt,
S-a oglindit făloasă, cabotină,
Cerşea mereu, flămândă, un cuvânt,
Temându-se de-a vremii ghilotină.

Ai vrut făpturi alese în dreaptă dăinuire,
Cu trudă şi adaos la sfânta frumuseţe.
Ştiind că cel din urmă redeveni-va mire
Supus strivit de umbra-i, ce'n moarte-o să-l îngheţe.