Poezii despre Diverse:

Legende, mituri, povestiri uitate
Despre Walkyrii sângerându-și pasul,
Slujindu-l pe Odin să-și afle masul
În sfânta zi Ragnarok, și dreptate.

Trebuie să recunoști

Autor Florin Vasilescu

Când n-oi mai fi, lăsa-voi risipite
Fărâme presărate-n universuri,
Cuvintele-mpletite strâns în versuri,
Relicvele statuii neclădite.

În ochi clepsidra-și curge spre înapoi lumina,
Amestecând tenebra tăcerii în coșmarul
În care rău-și varsă, prin lacrimă, amarul
Sentinţei pe viață, mărturisindu-și vina.

Vieții nu-i poți cere libertate
Mai multă decât vântul poate duce!
Ți-a dăruit-o, răstignit pe cruce,
El, Fiul Sfânt, deplina demnitate.

Am tras de storul nopții. Fața lunii
S-a arătat din margini de genune,
Fardată de lumini, pe fața humii,
Închipuind nedeslușite rune.

Tăcere oarbă și privire mută,
Sinistre amalgamuri pentru suflet!
Râu fără pod, fără cărare umblet,
Fac ziua iad, iar noaptea pare slută

Ascult tăcerile-n adânc zidite!
Abisul va fi razelor culcușul,
O doină tânguită e apusul
Şi rând, pe rând, se lasă absorbite.

Am mai trimis la moarte două vise!
Pe primul l-am strivit la ora care-n
Iatacul nopții, pentru întremare,
Crepusculul demult sălășuise.

Zefirul nopții despletește iele,
Torcând aramă-n pletele cărunte.
De cactuşi spini au încrustați în piele
Şi-nveșmântate-n iederi vor să-nfrunte