Poezii despre Diverse:

Mi-ai devenit povară! Sunt ca norul
Peste aridul suflet stins de dorul
Pus colo sus, o lacrimă să poarte,
Sub apăsări de vânt înspre departe,

Cârța
...
Din vremurile vechi, se mai ivesc ruine,
Menite veșniciei, zidării din piatră,

(prelucrare poezia Copacul din poartă
de Tania Gorbaciuc-Sneghiriova)

Jertfitu-s-a copacul de la poartă,

1.
Quadriga porneşte. La ea, înhămate
Sunt iepele quartam de mine purtate
Spre mâinele meu. Hăţul strâns mă-nfăşoară.

Cu mâinile întinse şi lacrimi stând să cadă
Înfofoliţi cu trenţe şi fulgii de zăpadă,
Şoptesc un "fie-ţi milă" sau îndrăznesc a cere
Un ban să-şi rostuiască tainuri efemere.

Toamnă-mi răscoleşti amarul,
Ţi-ai despodobit frunzarul.
Fă să plângă cucuvaia
Ori mai bine plângă ploaia!

Am strâns atât de multe dar nu-mi mai sunt destul!
Am vrut să-mi fie mintea nesăţios pătul.
În propria mea toamnă-s doar biet culegător
A vrerilor rodite-n nefastul meu ogor.

1.
Din candelă, ceara, încet se prelinge
Cadenţa din picuri e doar o zăbavă,
Podeaua-i adună-ntr-o pată bolnavă

Ce-i pasă unui biet ciulin
Că nu-i lalea, că nu e crin,
Că pe tulpină e țepos,
Că unii zic că e hidos?

Ard spaimele lumii în noile iaduri
Iar apa-şi reneagă hârşitele vaduri.
Pe uliţe colbul prefiră stafie,
Arhanghelul morţii proclamă pustie.