Poezii despre Diverse:

Îţi sunt dator demult cu moartea asta,
Tu m-ai zidit, fărâmă cu fărâmă!
Hapsânul infinit constant dărâmă
Pădurea ce-a crescut, pe rând, din coasta

Cât de adânc pătrunde şi cât doare
Un spin înfipt în margine de suflet?
Cât de departe va răzbi un urlet
Al celui schingiuit în închisoare?

Cred c-am uitat să-mi amintesc de tine,
De-atât' amar de timp împovărat!
Ecouri nenăscute au lăsat
Deschisă poarta, celei ce nu vine.

E vremea de-acum, zideşte-mă, Ană!
Cum jertfă te-am dat zidind mânăstire,
Tu prinde-mă duh ascuns în iubire
Şi poartă-mă-n tine-ndoită icoană.

E ultimul veac care'ncepe cu tine
Uitat în abis explorez traiectorii
Departe de mult lăudate istorii,
La margini de lumi şi'napoi în retine.

Cu libertatea frântă'n colivie
Cu inima sălbatic ciopârţită
N-ai să te simţi vreodată împlinită,
Dar vei plăti spre ei o datorie.

Şi dacă tu te dărui lui, osândă
Amară îmi va'nceţoşa privirea.
Nu pot să-i sufăr, laşă, pribegirea
Pe tot ce mi s-a dat şi cum flămândă,

Frunzuliţă de-a verzuie,
Beu pălincă de gutuie,
Măsurată cu borcanul,
Ca să mă trezesc la anul.

Câteodată, fac curat prin mine …
Deschid sertare, stivuiesc trecut,
Aşez pe raftu-i ultimul sărut
Şi pun deoparte mii de foi veline.

Mi-am atârnat speranţa prin cuiere
Şi-am îmbrăcat surtucul nerăbdării,
La gât înnod eşarfa înserării
Şi-n păr îmi împletesc o adiere …