Poezii despre Diverse:

De ce mi-e palma goală când abundă
Albi fluturi mii neprihănind ca fulgi
Peste copacii desfrunziți și ciungi
Și-n mâna mea trăiesc doar o secundă?

Afară plouă trist și monoton
Și e un frig pe care nu-l suport,
Iar eu privesc tăcut de la balcon
Și simt că m-am răcit precum un mort.

Demult, în Antichitate,
Circula o vorbă dragă,
"În vin este adevărul",
Fiindcă limba ți-o dezleagă.

Nu te-ndârji, nu poți să fugi de tine!
Eu sunt Adamul primului tău lut.
Încătușată-n veșnicul sărut
Vei nemuri, în locul gol din mine!

Întinde-mi mâna peste poarta lumii,
Nu! Nu te teme de-o cuprinde ceaţa!
Şi poţi să mângâi locul gol, e faţa
Oricărui trăitor în raiul humii.

Trec mereu pe lângă voi
Simt cum inima-mi tresaltă
Dacă-i soare, dacă-s ploi...
Chiparoșii mei de baltă!

Iar am deschis fereastra largă zării ...
De când te'aştept, a mai trecut un veac.
Şi fiecare ceas al căutării
Mă face să mă simt tot mai sărac.

Îmi pui pe umăr, capul tău, povară;
Mă plec sfios cu buzele pe frunte
Și pe sprâncene, tușe-n linii frânte,
Spre gura-ntredeschisă, într-o doară,

Am rătăcit atât amar de clipe,
Lăsându-le în goană să se-nfrupte
Din toamna mea, cât eu pe căi abrupte,
Tânjeam ca-n tristul hău să se-nfiripe

Nu va şti nimeni ce-am ascuns în suflet
Şi nu e loc să-ncapă-n el privirea!
În locul strâmt s-a cuibărit iubirea
Sleită de amarnic dor şi umblet.