(iar singura vizibilitate a timpului) - Dinu Flămând

iar singura vizibilitate a timpului era vântul
prin ramurile de afară

aducea uneori cu degete de copil
zgomotul râului
dinspre arini

treceau cu fulgii lor șoptiți norii
pe chipul adolescentin al mamei

i se dăruise maternitatea
ca din senin ninsoarea

trei portocale palpitau la fereastră
în frigul intermediar

o nouă inocență era posibilă

iar în vreme ce amintirea își alăpta uitarea
viața continua

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Dinu Flămând



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.