Rugăciune - miroase satul tot a iarbă şi-a lumină - Dimitrie Ciurezu

Doamne,
Miroase satul tot a iarbă şi-a lumină
Şi stă-n genunchi sub tâmpla Ta de soare,
Pe creştet alb, un patrafir de floare
L-adună rugăciunea lui senină.

Şi-aşa neputincios, dar tare în credinţă,
În fiecare zi se-ndreaptă către Tine,
Cu tot ce-ai pus în el din slăvi senine
Cu tot ce-ai vrut din marea biruinţă.

Se-nchină simplu, ca un ram în vânt
Şi răsădeşte 'n cer un bob de gând,
Apoi se-ntoarce-n bulgăr, tremurând,
Cu fruntea mai lipită de pământ.

Se-ntrece-n câmp cu păsările Tale
Şi bucuros se pierde pe ogoare,
Purtând pe umeri dimineţi cu soare
Şi umbre moi culcate peste cale …

Doamne,
E satul Tău şi cuibul meu pierdut
Pe care-l port în aripile mele,
Cum aş purta o pulbere de stele
Din înălţimile prin care am trecut.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Dimitrie Ciurezu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.