Prolog - Dimitrie Anghel

Mi-a dat gânsacul cea mai fină pană
Şi-un strugure de boz mi-a dat cerneală
Zicându-mi: „Scrie cea mai colosală
Poemă scrisă-n Dacia Traiană.

Să pui într-însa viaţa rusticană
Cu disciplina ei patriarhală:
La opt te culcă şi la trei te scoală,
De vrei să cânţi natura suverană!”

Gânsac iubit, poţi să te umflii-n pene!
Am să te-ascult, cu toate că mi-e lene,
Şi-oi căuta să fiu la înălţime

Spre-a dovedi, când vreau, ce pot să fac
Cu patru strofe, cinci perechi de rime,
C-un boz şi cu o pană de gânsac!

Din volumul "Caleidoscopul lui A. Mirea" (1908-1910) scris în colaborare cu Ştefan Octavian Iosif

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Dimitrie Anghel



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.