Dimineaţă de toamnă

luni, 19 septembrie 2016

E dimineaţă...
Mai e şi toamnă…
Ceaţa matinală se scaldă,
intangibilă, impasibilă,
în lumina farurilor
înroşite de frig
ale maşinilor ce vin dinspre vară,
pe drumuri de ţară.
Aburi calzi, ca de ceai, ies
din fornăitul cailor
şi din cuminţenia pământului.
Miresme de toamnă,
fiori de melancolie
şi doruri ce dor
pătrund discret,
ca un gând de poet,
printre frunzele
îmbolnăvite, îmbătrânite,
ce încă nu s-au desprins
de pe crengile tot mai moarte,
de prin visele tot mai deşarte,
ale copacilor, bieţii de ei,
îmbătându-le cu parfumul
de vin roşu şi de nemărginire
cules de pe struguri şi de pe
moaşte de sfinţi autumnali.
Stoluri de cocori şi de prime iubiri
spintecă pânza albă a ceţii, a vieţii,
luminând străfundurile cerului,
până în cele mai îndepărtate sate.
Frigul colindă străzile, hai-hui,
purtat de vânt, ca un beţiv
fără adăpost, în căutare de rost.
E dimineaţă...
O dimineaţă pustie,
dimineaţă de toamnă tristă, târzie.
Dar e şi multă poezie…

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.