Deznodământ

Autor:Zah Julien


Adăugat de: Vadim

miercuri, 08 septembrie 2021

Deznodământ

Am obosit, ușor se lasă corbii
Pe corpul meu stigmatizat,
Nu se feresc de ochii lumii
Și ciugulesc păcat după păcat.

Nu îi alung vreau să văd sângele.
Vreau să întindă carnea mea,
Să simt cum ciobesc oasele
Să-și facă în sfârșit plăcerea.

Cu fiecare carne sfâșiată
Mă-nalț peste a lor mizerie.
Și fiecare coastă sfărâmată
Îmi dă în suflet doar tărie.

Acum că sunteți grași, sătui
E timpul să vedeți puterea
Acum sub ochii nimănui
Am să vă-nvaț ce e durerea.

Și vă scot penele vopsite
Pe rând, la toți și cu răbdare
Vă sucesc capetele proaste,
Și apoi vă calc în picioare.


Z. J. S.
10.12.2020


vezi mai multe poezii de: Vadim


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.