Se-nvârte roata vieții în ritm năucitor,
iar clipele în goană se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare desprins din viitor,
măruntele instincte ne lasă tot mai goi.
Dar vine o chemare trecută prin destin,
pornește dinlăuntru cu-o voce fără glas,
în grabă ne anunță un iminent declin,
ce s-ar produce drastic în acele de ceas.
Opriți îndată ceasul! - se-aude undeva…
Să fie chiar hazardul, cumva nedumerit?
sau poate vigilența, cu toată forța sa,
ivită dintr-odată din cugetul smerit?
Dar se oprește ceasul, declinul amânat
așteaptă cu răbdare în acele de ceas,
și se întreabă-n sine - desigur supărat –
din clipele furate cu câte-a mai rămas?…
vezi mai multe poezii de: necorupb
Detalii poezie:
Distribuie pe: