Ea s-a întors, plecând...i-a venit greu
I s-a surpat văpaia elocinţei
Pe buze-i arde sufletul căinţei,
Dar ruga lui, cuvânt de-arhiereu...
Nu i-a oprit ispita necredinţei.
El a rămas...o apoptoză a speranţei
Și împietrit ca stânca moliciunii,
Un vreasc uscat din paguba furtunii
A încercat din inima instanţei
Să-i curme oţelirea raţiunii.
Ea s-a tot dus...nu i-a venit ușor
Din lacrimi a clădit un tribunal
Iar plânsul ei ca un verdict final
A șters recursul lui stăruitor
Dar l-a iubit...cu un respir total.
El scurmă vânt...prin colbul neputinţei
Ca un pulsar în mijlocul genunii,
A implorat cu dalta rugăciunii
Și a sculptat în lutul pocăinţei
Dar ea-i plecată...e siajul lunii.
Ea s-a decis...îl vede în memorii
I-ar spune multe, încă îl adoră
I-ar tremura în ochi măcar o oră,
Dar toate sunt himere...sunt istorii
Și amintirea-i șoaptă carnivoră.
Ei nu mai sunt...au fost îmbrăţișaţi
El s-a rugat nebun la semizei
Ea pâlpâie în zbor, are temei
Se scutură de stropi înceţoșaţi
O doare tot...căci nu era al ei...
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Multumesc si eu inca o data pentru cuvintele de bun venit, si pentru aprecieri.
Sunt onorat sa aduc aici, cate ceva din sensibilitatea mea.
MarianP (autor) vineri, 24 iulie 2015
Absolut de citit si recitit. Foarte frumoasa.
stomff joi, 23 iulie 2015
Absolut incantator! Ai metafore pe centimetrul patrat al inspiratiei si se vede usurinta cu care esti inzestrat sa asterni pe hartie versurile. Bine ai venit!
andreionthepoetry joi, 23 iulie 2015
Interesant mesaj. Mi a plăcut poezia ta.
mirimirela joi, 23 iulie 2015
Foarte frumoasă! Interesante rime! Felicitări!
Nelu Preda joi, 23 iulie 2015
vezi mai multe poezii de: MarianP
Detalii poezie:
Distribuie pe: