De-aș putea
...
O, de-aș putea aștepta
Veacu-acesta rău să treacă
Cu-ale lui patimi infecte,
Cu purtările-i erecte,
Care-ncearcă să desfacă
Omul, în ființa sa!
...
Sufleu-i să-l dea afară,
Visele-i să i le șteargă
Să-l confiște-n crez, în gând,
Să-l refacă rând cu rând,
Ca nimic să nu-nțeleagă
Și Dumnezeu în el să moară!
...
Nici sunetul amintirii
Din acest veac să nu-mi rămână,
Căci omul, cu tot ce are,
Nu mai renaște, ci doar moare,
De când pe tron, șade nebună
Urâciunea pustiirii!
...
O, de-aș răbda să treacă totul,
De-aș putea avea răbdare
Să văd din nou bolta senină
Să mă bucur de lumină,
Și în lumea care moare
Să văd că înviază mortul!
...
Da-i doar dorință și nu știu
De-aș putea trăi atât,
Să văd lumea renăscută
Când bezna o vrea pierdută
Și-n mine să mai ascult
Pe Dumnezeul meu cel viu!
Planctonul reprezintă totalitatea organismelor marine care plutesc în apa mării şi sunt hrană pentru animalele acvatice. Unele organisme din plancton sunt acoperite cu un înveliş de fosfor, drept urmare luminează când plutesc pe întuneric.
Citate şi Maxime:
Cărţile sunt un refugiu, un fel de refugiu monahal, faţă de vulgarităţile lumii reale. Walter Pater
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: