Ce va fi când se va afla
ce putere aveai, cât puteai făptui
tu, cel hotărât
prin naștere
stăpân al lumii, omule, oricare,
la cer, la soare, la lună
minunându-se
cum firea apei nu se schimbă-n gheață
asemeni sufletului ce-a ucis,
la secunde, la pământ,
la schimbări,
la firea lemnului ce înflorește
asemeni celui purtător de jertfa împăcării,
punte peste cer
din măslin
cu untdelemnul bucuriei,
în toate vede rânduială,
gingășie,
delicații atomi,
conglăsuirea,
culorile, formele, chipurile
întoarcerea la aceleași, rămânerea în
cele stricăcioase,
dar cel mai minunat
lucrul, sămânța.
II
Taina nepătimirii,
contemplarea nepătimașă a lucrurilor,
nu urcă în orgoliu,
nu cade prin neștiință,
nu se abate prin lepădare și ură,
nici prin iubire nesocotită și patimi,
nici nu rămâne înăuntru prin lene,
nici înafară prin nepăsare,
așa privește totul,
atunci vei privi la om minunându-te
de chipul lui cel tainic
de care nu știe,
încă având hotar
mintea ia forma lucrurilor cunoscute,
dar ajungând la cel fără chip,
se face fără chip
și cum ideile nu se răstoarnă una pe alta,
nu descoperă prin grai comoara.
Iată ca să nu se creadă pe sine
desăvârșit, are uitare și neștiință,
cel muritor
cu cel neînsuflețit
se despart și iar se vor
uni
spre mărturie
ce puțin au trăit.
Distribuie: