CTN - creaţii proprii

Azi iubito-n păr ți-aș prinde
Flori de tei și aișor,
Iar când vraja te cuprinde
Te-aș răpi ușor, ușor

N-am în gură nici-un dinte,
Dar mă-nghesui la plăcinte!
Că-s făcute poale-n brâu,
Iar la gură nu am frâu!

Vântul zburdă azi prin tei
Răspândind miresmele,
Norii fug ca niște zmei
Înfoindu-și crestele!

,,Eu mi-am dorit” şi încă mai doresc
Să-ţi simt ,,parfumul toamnei ruginii”!
Chiar dacă iernile pe mine cresc,
Tu încă primăvară poţi să-mi fii!

Iată-mă din nou ajuns la cap de drum
Când iarăşi am ales conducători de top…
Plin de speranţe, doar gândul mi-l sugrum
Că mă îndeamnă iar securea să îngrop.

Se bucură oştirile
În cer şi pe pământ,
Se ‘nalţă azi cântările
Peste altarul sfânt!

Cât de greu poate fi mai bun ca să fii
Când geme pământul de cei în durere?!
Ești colo, pe trepte, nu vrei să mai știi
Că unii se zbat și strigă-n tăcere!

Cum să zic, că nu prea știu?!
Azi am vrut harnic să fiu;
Doar că mi-a ieșit în cale
O cucoană lată-n șale.

Iar scormone prin gânduri amintirea
Când primăvara curge peste plai…
Pe culme soarele-și înalță firea
Trezind iarăși la viață colț de rai.

Raze, cât o mângâiere,
Vântul, ca o adiere;
Forfotă mare pe-afară
Și miroase-a primăvară!