CTN - creaţii proprii

De sub noaptea rece, hâdă
S-a stârnit ca o vâltoare,
Ca un joc de paparudă
Iarna plină de ninsoare.

Să vă fie anul plin
Și fără gust de pelin!
S-aveți multă sănătate,
Mesele îmbelșugate,

Astăzi dis-de-dimineață,
Cu ochii cam somnoroși,
M-am spălat iute pe față
Și-am dat fuga la galoși.

Cerul își culcă tăceri întomnate
Pe umerii tăi dezgoliți și cuminți,
În poale ți-ai prins doar flori desfășate,
Dar ochii, iubito, sunt plini de dorinți!

Toamna așterne prin crânguri covoare,
Iar vântul doinește ușor printre vii;
Iarna pe culme își face cărare
Gătită-n dantelă de fulgi argintii.

Curg ploi la porți de altădată,
Curg ploi de griji și de nevoi,
Iar cerul nu va fi vreodată
La fel, cum nu vom fi nici noi!

Mi-e sufletul ca o zi de Brumar
Și frigul scormonește prin oase.
Gândul aleargă prin lume hoinar
Răvășit de pustiul din case.

Am vreo două, trei nepoate...
Mai aproape le-aș fi vrut!
Și-s frumoase peste poate,
Dar stau colea, peste Prut!

Prin grădini de timp uitate
Huzuream ca un hoinar,
Iar pe drumuri desfundate
Grijile n-aveau hotar.

Da!... Rând pe rând se sting gorunii!
Pe lăngă garduri plâng și spinii.
Se duc să-și înnoiască rădăcinile
Lăsând în urmă toate rătăcirile.