CTN - creaţii proprii

Se-aşază timpul peste noi
Plin de dureri şi de nevoi;
Prin plete negre pân-acuma
Se-aşterne ca o boare bruma.

Plâng pietre la margini de cruci
Şi cerul adoarme pe deal,
Se leagănă frunza prin nuci,
Un gând se înalţă fatal.

Când bate vântul prin casă
Și ploaia plânge la geamuri,
Uităm ori nu ne mai pasă
De pomii rămași fără ramuri!

Zeiţă mireasă
Ce-mi treci peste casă,
Adu-mi zile bune
În miros de grâne!

Aş vrea să fiu ce n-am să fiu
Purtat de a mea soartă!
În gândul tău vreau să mă ştiu
Şi nu pribeag la poartă!

Chiar de se clatină speranţa,
Osândă eu nu pot să-mi caut!
Se va-ndrepta cumva balanţa,
Sub mângâierile de flaut.

Rămas bun, clase primare,
Amintiri de neuitat!
Rămas bun, zile cu soare!
Când v-ati dus? Când ne-am schimbat?!

Se ‘nalță o stea peste culmi,
Luceafăr măreț printre stele;
Prin tei înfloriți și prin ulmi
Se-aude un cântec de iele.

Vântule, măi vântule...
Freamântă-mă vântule!
Tu, leagănul mărilor,
Răscolirea zorilor,

Pe hăţaş, lângă izvoare
Unde zările sfârşesc
Se desţelenesc ogoare,
Dorurile înfloresc!