CTN - creaţii proprii

Te-am văzut o crizantemă
Dintro margine de lună,
În păr ți-am prins diademă
Ce te încunună!

În noapte târziu, pe sub nori de dantele
Ce poartă miresme şi neguri de stele,
Se-mbracă ferestre cu flori, crizanteme,
Iar luna îşi ţese pe cer diademe!

S-au unit români cu țara
Și-au dat mâna-n vers și cânt,
Toamnă e, cântă chitara,
Umblă genii pe pământ!

Colorată, rece, caldă,
Şturlubatică şi tandră,
Cu găteli de Esmeraldă
Şi în ritmuri de ciuleandră,

Dacă mi-ai dărui a visului taină
Ce mă răpeşte din liniştea nopţii,
Zorii ce vin mi-ar nărui orice spaimă;
N-aş căuta ghicitoarele sorţii!

Când toamna-şi scutură covorul
Peste grădini şi peste gânduri,
Tăcerile îşi frâng fuiorul,
Priviri se-nalţă rânduri, rânduri!

Se frâng lacrimi printre gene,
Cerul pare ostenit,
Iar pământul parcă geme…
Sufletul mi-e cătrănit!

În zori se leagănă luceferi
Pe trupu-ţi diafan şi cald,
Împodobindu-ţi ai tăi umeri
Cu nestemate de smarald.

Se vorbeşte-n lumea mare
Că bogaţii au lingoare,
Iar când e vorba de mită,
Boala mai rău îi incită.

Treziţi-vă, români!
Opriţi al vostru chin!
Fiţi numai voi stăpâni
Pe-al ţării sfânt destin!