Şi-acum... - Costache Ioanid

Şi-acum, când simţi în piept fiori
sub valul de mireasă,
primeşte-n dar cu dulci fiori,
acest buchet cules în zori,
să fie floare între flori,
frumoasă.
Bogat să fie cuibul tău
de crini şi viorele.
Cu flori în gând să fii mereu!
Să-nveţi ce-i bun, să rabzi ce-i greu...
şi să te-ncrezi în Dumnezeu
că ele.
Să fii o harnică zorea
ce-n zori nu se dezminte.
Un nufăr alb,
cu strai de nea.
O veselă magnolie.
Un ghiocel zâmbind abia,
cuminte...
Să fii cu cel legat prin dor,
crin alb păstrând credinţă.
dar de-l mâhneşti cu-o vorba-n zbor,
să simţi arzând în obrajior
doi maci purtând în cupa lor
căinţă...
Şi-oriunde-n lume vei umblă
s-auzi un glas de-acasă:
- "Te rog, din zări, fetiţă mea,
să fii pentru măicuţa ta,
o floare de nu-mă-uită
duioasă".
Şi-apoi când vei străbate-n lunci
vânt greu ce-n drum se-aşterne,
cu Dumnezeu să fiţi şi-atunci,
deasupra văilor adânci,
voioşi că două flori de stânci,
eterne!
AMIN

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Costache Ioanid



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.