Ultima Thule (7) - Constanţa Buzea


cu flori și cu boboci de sticlă rece
iarna-i întinsă ca un mărăcine
fără de umbră ca fără de sine
singur și trist în viscol stând să plece.

și aerul e plin de umezeală
și apele se-nchid în carapace
și fiarele de frig fugind încoace
se-adăpostesc într-o capcană goală

stea vegetală iarnă-ncremenită
muțenie și izolare suntem
în timp ce ochii ard în vis ca focul

dar ce mai spune vulturul de munte
dar ce-i mai spune soarelui norocul
din care nasc la care vin albită

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.