Tunele cu melancolii - Constanţa Buzea

Poezii – ușoare astenii de zi
Noaptea insomnia ca o plantă-mi trece
Peste gât tunele cu melancolii.

Poezii ca tot atâtea steaguri,
Pure, inutile aripi care
Nu mai pot purta un suflet mare.

În copilărie, născătoare,
Și, târziu, mâmcați și arși de vii,
Lor le cerem îndurare.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.