De margine - Constanţa Buzea

De margine, de sine-s îngânată
Deasupra trebuie că sunt copaci,
Te las să spui cuvinte, ori să taci,
Și libertatea asta te îmbată.

De margine, de sine-s îngânată,
Vecin cu stuful, ram năștea din ram.
În fân mirositor mă linișteam
De parcă aș mai fi fost aici odată.

Și-aș vrea să înțeleg, cum altădată,
Flori înecate, flori care înoată.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.