Clipe de zbucium

Autor:George Topârceanu


Adăugat de: marian

miercuri, 21 ianuarie 2015

Iubita mea, te simt asa departe…
Mi-ai pus pe frunte mâinile subtiri, -
Dar, ca un zid puternic, ne desparte
O pânza de cernite amintiri.

Fiinta mea întreaga când te cere,
Tu stai visând, nici ochii nu ti-i misti, -
Si câte taine pline de durere
Se pierd în noaptea ochilor tai tristi!

Eu chem osânda care ma omoara, -
Salbatic vântul patimii sa bata, -
Eu cer icoana ta de-odinioara,
Pe care n-am vazut-o niciodata.

O, cum as vrea durerea sa mi-o-nsele!
Atâtea nopti pustii am adorat-o,
I-am dat si jertfa tineretii mele
Zâmbind… Tu numai inima mi-ai dat-o.

Mi-ai dat-o! Floare gingasa de munte
Ce sta deasupra unui larg abis…
(Si chiar acum, când ma saruti pe frunte,
Tu ma saruti cum se saruta-n vis!)

Caci sufletul, ca tristele ruine,
Pastreaza-n el lumina altor vremuri, -
Si când o raza-ajunge pân’ la mine
Atunci te simt, iubita mea, cum tremuri:

Ea lumineaza-n tine, fara veste,
Prapastia trecutului întreg…
Si-atunci duioasa inimii poveste
Eu o ascult, – dar n-o mai înteleg.

De-aceea-n sara asta mi-e totuna,
Sporeste-mi iar durerea sau alin-o,
Te-ntreb, – pierduta pentru totdeauna: -
De unde vii si cine esti, straino?…


vezi mai multe poezii de: marian


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.