Poate eşti frunza
Purtată de vânt
Pe gândul meu
Avid de iubire
Şi cânt,
Sau poate eşti cerul
Ce râde-n lumină
Pe umbra fiorului
Mângâiat de răsărit
Pe retină!
Poate eşti tristeţea
Din flori iritate
De lipsa romanticului
Adormit în petale
Uscate,
Sau poate eşti visul
În taine rătăcit
Reântors din uitare
Şchiopătând prin poveşti,
Zgribulit!
Poate eşti un atom
Alergând în zadar
Prin amintirile
Clipelor ce se-au topit
fără habar,
Sau poate eşti gândul
Evadat din trecut,
Ori oftatul în taină
Din dorul meu
Renăscut!
Nu ştiu cine eşti…
Dar te aşteptam!
Stiam că-ai să vii
Ca un ecou rătăcit,
Să-mi asculţi ţipătul
lacrimii,
Şi să-mi aduni stelele
Risipite-n eter,
Şi să ne ascundem
În iubire, învăluiţi
De mister!
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: