Christian1951 - poeziile altor autori

Istoricii au consemnat că Iancu a murit,
La Baia de Criș, într-o noapte cu cerul spuzit.

Iată o minciună sfruntată

Străbunicul a lucrat cu barda şi săcurea
Și-ntr-un an era gata mânăstirea,
Ca scria cu gilăul în brazi şi goruni,
Numai chipuri de sfinți și de oameni buni,

Mamă, boala sau poate vremea te-a învins,
Acum te-ai împăcat cu toate,
Mâna ta harnică nu poate,
Să-mi mai mângâie creștetul nins.

Inima mea își are rădăcinile sub Țebea,
Lângă moaștele tribunilor amirosind în plante,
De-acolo își trage stirpea şi bea
Cu nesaț, vlaga, pentru zilele acestea înalte.

L-au zămislit străfunduri de pădure,
Din lacrimile celor mulți şi fără țol,
Să lovească-n cei ce au venit să fure,
Cu brânca dreaptă, trăznet, pe pistol.

Privesc în viitor ca un adolescent,
Citind trecutul țării în scoarța copacilor,
În steiul care stă de vorbă cu zenitul,
În țarinile desțelenite la cota o mie douăsute,

Frate de colibă, feciori pădureți,
Ne-am hrănit cu mure şi-un blid de bureți,
Hai să-nchidem brișca, rugine-n ponoară,
N-ați văzut, pădurea, cum trage să moară?

Port șerpar de ciută şi fluera de-alun
Și pe Iancu gingaș sub veșminte,
Sângele tribunilor aspru şi fierbinte,
Zvocoteşte-n mine ca un râu nebun.

Lui Al. Andrițoiu

Te-au cântat poeți in vers
Să-ți rămâie numele, de-a pururea, neşters.

Se părea că ne-am fost adunat
Stâncă lângă stâncă, umăr lângă umăr,
Io Pătru Obadă, şogoru Ignat
Şi cu alți tovarăși, gloată, fără număr.