Christian1951 - poeziile altor autori

Am auzit cum a oftat un vis
Şi un strămoș în bulgăre de lut,
Pe un țăran, din spic închis,
L-aud cum lanțurile l-au durut.

Ori unde ar porni la drum,
Cu amintirea ta de mână,
Poetul ar vrea să rămână
Cu ea alături ca acum.

Doina car m-a durut şi acuma mă-nfioară,
Ca arcușul de mesteacăn pe o tâmplă de vioară.

Nimeni, ca noi, nu citește-n toate tainițele sale,

Palide, mâinile tale cu degete privighetori,
Când alunecau pe clape țâșneau din cuvinte flori.

Cerbi fugind pe lunci smălțate cu dureri şi bucurii,

Soarele se odihnește sus pe creste,
Tulnicul mușcă din tăcere ca din pită,
O capră neagră, sub stâncile agreste,
E gata, gata, să cadă-n ispită.

Sunt os din osul celor trași pe roată,
Un ins, ceva mai lotru, dintr-o gloată.
Nu vreau ca cineva de mine să asculte,
Să ies în față, ca păduchele, în frunte.

De câte ori trecem prin ierburi
Şi câmpul cu flori,
Nu trebuie să tremuri
Că suntem mult mai ușori.

Zboară cocorii, zboară spre sud
Cu cerul patriei pe-aripă,
Vâslesc din greu şi cum vâslesc aud
Cum plânsul după cuibul lor se înfiripă.

Nu-s arbore, nici pasere-n văzduh nu sunt
Şi totuși ard ca flacăra în sus,
Sufăr pentru fie ce cuvânt,
Care-n carte nu e bine pus.

Inima noastră-i fără zăvor
Albă ca fața de masă,
Numai dorurile în ea ne dor,
Când suntem departe de casă.