Christian1951 - poeziile altor autori

Închei acest cânt, ca altul să-l încep,
Deși s-ar cuveni de-acuma condeiul să-l las jos,
Dar poți, oare, în cramă să nu descui un cep,
Când soarele din struguri te strigă-așa frumos?

Stau lângă Burebista şi îi admir puterea,
Cu inima-ncălzită de soare şi mândrie,
Îl văd stăpân pe țară, cum a știut să fie
Şi îi ascult prin ierburi, cuvintele ca mierea.

Facutu-ne-am rug din Sarmisegetuza,
Să nu ne mai afle dușmanii nici spuza...
Brazi aprinși şi drepți, din zare în zare,
Am ars şi ne-am stins în picioare,

Am fo‘ şi-oi fi un răzvrătit,
Cu versul însetat după dreptate,
În cine, Doamne, n-am lovit,
Şi poate încă mă voi bate?

Am vrut să fiu rapsodul celor mulți,
În inimă să le aștern un pat
Tuturor celor flămânzi, desculți
Şi pentru drepturile lor cu toți jindarii să mă bat,

Fericit e omul cel mai blând
Când îl vezi, la fiecare pas, râzând.

Fericit e şi acela ce zâmbește

După un desen de epocă

Stăm îngropați în tranșee ca nişte căței de usturoi,
Schijele şi gloanțele trec ca un roi de muște peste noi,

Fulgeră coasele în soare...
A sunat cornul de vânătoare.
Sub cerul negrăit de curat.
În fiecare Ion vibrează os de împărat.

Şi dacă azi mai cresc statui
Ca lumina steagurilor pură,
Pe soclul lor o lacrimă să pui,
Să intuiești sub semnătură,

Strămoșii din oseminte, au ieșit ca să ne vadă,
Îmbrăcați cu șube grele şi cu coifuri verzi de zadă,
Vâslesc frunzele din aripi, pădurea cu păru-n vint,
Îi întimpină smerită, nu se-ntreabă cine sunt,