Christian1951 - poeziile altor autori

Am poposit în tigrul acesta cu veșmânt
De steme bourene-n cusături,
Pe unde ridicat-au coase şi securi,
Țărani flămânzi de pită şi pământ.

M-am născut sub tâmpla Detunatei,
S-ador cavalul molcom cu glasu-i visător,
Piculina, din care sar învâlvorate, acutele scântei
Şi fluera lui Iancu, de când era păstor.

Am ajuns la vârsta asta când
Mă întreb, cât mai am de mas?
Şi trăiesc cu amintirile în gând
Până când am să vă las.

Când am pus mina, întâia oară pe condei,
M-am pomenit că mă trezesc plângând,
Dar am pășit apăsat, ca un plugar, cum făcuseră strămoșii mei
Care au scris Miorița pritocind-o-n gând.

Mi-e sufletul încă un mugur crud,
Ca în ochii prunilor lumina,
Simt primăvara-n mine cum svâcneşte,
De prima ploaie, cu bulbuci, mi-e trupul ud

Nizuim spre înălțimi tot mai agreste,
Râvnind cu sete un aer mai pur,
Ne uimesc minunile aceste,
În care visurile noastre prind contur.

M-am născut în Munții Apuseni,
Într-un sat uitat de cel de sus,
Cu oameni supți ca niște steni,
De parcă-ar fi fost cuscri cu Isus.

Pe Someșul cald nu era zmeuriș să nu-l știu
Şi vremea după umbra brazilor să o măsor,
Am adăstat din stei în stei, din răzor in răzor,
Să visez, să cânt şi să scriu.

Dați-mi voie să cer şi eu cuvântul
Că-i duc dorul, cum îl duceam, în copilărie după o jimblă.
De când n-am mai vorbit îmi pare că mi-a ruginit gândul
Şi mă simt ca un clopot fără limbă.

Cine a mers pentru țară atâta de departe.
Peste cutezanțe, peste moarte?
Cine-a suit atâtea scări cu tăiș de hanger,
Ca tine omule, până la cer?