Christian1951 - poeziile altor autori

Avea picioarele bine înfipte în pământ
Ca un gorun.
Când mi-aduc aminte, îmi vine să cânt
Cât era de vârtos şi de bun.

Cu versul meu pe cine vreau să-ntrec?
Durerea cum aș vrea s-o vindec?

Norocul cui aș vrea să-l dăruiesc

Încă mai visez şi cânt
Şi laud încă-acest pământ,
Chiar dacă știu că nu mai sui
Pe muntele cuvântului.

Am vrut pe strune de lăută,
Prin vers, prin grai şi prin cântare,
Să scriu un imn frumos şi mare
Pentru țara asta însorită.

Poetul s-a întors în sat, flămând
De amintiri şi prietenii uitați,
Căprioarele copilăriei îi surâdeau în gând,
Iar plopii păscuții l-au îmbrățișat ca niște frați.

Dacă aș fi sculptor mi-ar fi mai ușor,
Să-mi plăsmuiesc în lut un autoportret.
Aș lua un stog de pământ rupt dintr-un ogor
Şi l-aș descânta încet.

Tot ce atingem e numai cântec şi har,
Până și drumul sub pașii noștri cântă,
Nici un gest nu e zămislit în zadar
Şi pământul își mângâie țărâna sfântă.

Pe voi vă cânt, pe voi pe moți,
Strămoșii mei din tată-n fiu,
Să știu că creapă rânza-n toți
Cei care vă jupuiesc de viu,

Bună dimineața, țară!
Deschide-ți ferestrele inimii iară,
S-o inunde lumina şi pacea,
Nu mai bubuie tunul nici lancea,

Bucură-te țară, bucură-te țară.
C-a trecut peste tine și urgia asta amară.
Şi iată-te la capăt de drum,
Istovită ce-i drept dar cu sufletul bun,