Christian1951 - poeziile altor autori

Snop după snop îl macină-n măsele
Şi tot nu se mai satură,
Sar boabele de grâu ca niște șrapnele,
În gușa ei de codobatură.

Fratelui meu Ștefan

Privește hotarul acesta de țară nepoate
Şi spune tu, dacă știi, că se poate

Am să pun în suflet paseri
Şi tămâie am să pun,
Să mă simt ca buna, bun,
Când mă săruta pe frunte ieri.

Poetul este bolnav ca un pom fără floare
Şi sufere de par-c-ar fi bătut în cuie,
Aude a pământului chemare şi îl doare,
Cum din strămoși până în inima lui suie.

Pe dealul Feleacului duhul Iancului iar suie,
Ca o pajură se-nvârte sus pe cer la cetățuie,
Moți cu tundra ponosită, supți de biruri şi minciună,
Ca armia lui deodată lângă duhul lui se-nchină

Să fii orb este infinit mai trist,
Decât să fii poet pășunist.

Cei ce nu simt durerea de țară,

Suie din taine şi tenebre gloata,
Spre cer se suie, cântând, din stea în stea,
În orice anotimp de veacuri era gata,
Stăpână pe destinul ei să stea.

Suplicii, chinuri, furci şi alte taine,
Proscrise curg prin mine, ca vinu-n spume, vai,
Şi-o lume ca de gresii şi lumea vrea să-ngaime
Străvechea-mi stirpe dacă, pe un picior de plai.

Fă-mă, Doamne, stei în munte,
Fulgerele să mă-nfrunte,
Ploile să mă tot ploaie,
Inima în piept să-mi 'moaie,

Nu mai avem hodină şi nici leac,
De când e hatul la Feleac
Şi-ntruna clocotim şi blestemăm
De-atâta venin ce-n noi îl adunăm;