Carpe Diem - Christian W. Schenk

Un ocean de întuneric se revarsă pe întinsul
nesfârșitului tristeții celor care n-au știut
să-și îmbrățișeze viața.

Visul mâinilor pe cruce nu înduplecă menirea
despărțirii de pe munte,
unde raza sângerie se prelinge în izvoare
unde-a apelor răbdare sapă vaduri de morminte.

Un ocean de valuri negre se revarsă pe nisipul
însetat de ne-mplinirea dragostei îmbrățișare
rătăcită-n timpul ei.

Și cum se prăvale-n vale, totul plânge și suspină;
crucile la mal de drumuri putrezite, într-o rână,
cad sub fulgerele nopții, cad uitate de o mână
ce-a dorit împerecherea mâinilor, spre rugăciune.

Trandafirii cresc în ceruri fără spini, doar cu petale sângerii,
pe când în lume
spinii împletesc cununa viitoarei răstigniri!

Totul cade-n nesfârșirea golului lăsat de-un înger!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cât adevăr și sensibilitate în aceste minunate versuri!
Ioana D
marți, 26 noiembrie 2019